Absorbtie – proces fiziologic
de patrundere a apei, substantelor minerale si organice, precum si a gazelor in celula.
Acid(a) – substanta chimica care, in solutie apoasa elibereaza ioni de
hidrogen. Proprietati: are un gust acru, intepator, inroseste hartia indicator de reactie.
Actinomicete – grup de microorganisme larg raspandite in natura, cu caractere
intermediare intre bacterii si ciupercile inferioare. Unele specii sunt patogene, producand boli la animale si om.
Adeziv(a)
– produs natural sau sintetic care adera, care se lipeste.
Aerob(a) – (despre organisme) care se dezvolta si traiesc numai in prezenta
aerului.
Alcalin(a) – (despre substante): care au proprietatile unei baze, adica
au gust lesios, albastresc hartia indicator de reactie si care, in combinatie cu un acid, formeaza o sare.
Alergie – cresterea patologica a sensibilitatii sau reactivitatii organismului
fata de substante straine, introduse in corp pe cai diferite(digestie, respiratie, pe care injectabila etc.).
Amendament – substanta care se incorporeaza in substratul de nutritie
cu scopul de a-I schimba unele insusiri nefavorabile nutritiei plantelor, respectiv ciupercilor (ex. Carbonatul de calciu).
Amoniac – gaz incolor, cu miros intepator, inecacios, solubil in apa.
Se obtine pe cale sintetica, prin combinarea hidrogenului cu azot. Pe cale naturala el rezulta din descompunerea substantelor
care contin aceste elemente. Acumularea amoniacului in mediul de crestere a plantelor este daunator.
Anaerob(a) – (despre organisme), capabile sa traiasca in absenta aerului.
Autoincingere (autoaprindere) – supraincalzirea materialelor care formeaza
substratul nutritiv, proces care duce la distrugerea partiala sau totala a substantelor nutritive necesare hranirii ciupercilor.
Auxiliar(a)
– (despre materiale ) care indeplinesc un rol ( o functie) secundar, ajutator.
Azbociment – material de construtie fabricat dintr-un amestec de ciment
Portland si fibre de azbest.
Basidiofruct – sau
ciupeca propriu-zisa, care este formata din picior si palarie.
Bioxid de carbon ( CO2) – gaz incolor, fara miros, mai greu decat aerul.
Intra in alcatuirea aerului din atmosfera in proportie de 0,03%. Este folosit de plantele cu clorofila la sintetizarea substantelor
organice. In cantitate mare, bioxidul de carbon devine daunator vietii.
Bricheta – forma
geometrica ( prismatica, cilindrica), data amestecului de substrat nutritiv impanzit cu miceliu, care poate fi manipulat cu
usurinta, realizand ziduri sau stalpi de brichete.
Buchet – grup de ciuperci care apar din acelasi
postament micelian.
Buton – ( la cipercile superioare). Stadiul de dezvoltare in care principalele
parti componente (picior si palarie) nu sunt evident diferentiale. Are forma rotunda sau usor ovoida.
Camera tampon – incapere mica situata la intrarea in spatiul de cultura
a ciupercilor, unde are loc omogenizarea aerului de afara cu cel din interior.
A capitona – a captusi, a
acoperi, a izola o parte a rafturilor, lazilor, cu o, folie din polietilena ( in acest caz).
Carbonat de calciu – calcar ( piatra de var ), creta furajera, marmira,
calcit.
Carpofor – vezi basidiofruct.
Celuloza – substanta chimica, polizaharida, alcatuita din resturi de
glucoza. In stare pura se prezinta ca o masa alba, lucioasa, matasoasa, cu aspect amorf. Se gaseste in lemn, stuf, paie etc.
Compost
– material rezultat in urma fermentarii lente a diferitelor resturi vegetale si animale, in amestec cu resturi minerale.
Se foloseste ca substrat de cultura pentru ciuperci ( diferite retete).
Compostare – ansamblul
de operatiuni executate in procesul tehnologic de pregatire a compostului.
Concomitent(a) –
( simultan), ceea ce se petrce in acelasi timp.
Contamina – A transmite agenti patogeni in mediul inconjurator.
Creta furajera – carbonat de calciu.
Cuticula – pielita,, membrana alcatuita dintr-unul sau mai multe randuri
de celule rezistente, cu rol de protejare a tesuturilor unor organe animale sau vegetale. Exemplu: pielita de pe palaria ciupercilor.
Deratizare
– operatiune de starpire a rozatoarelor daunatoare ( soareci, sobolani), prin otravire cu substante chimice sau prin
culturi microbiene.
Dezinfectare – operatiunea prin care se urmareste distrugerea germenilor
patogeni din afara organismului, in scopul impiedicarii contaminarii.
A dilua – a micsora concentratia unei solutii.
Dispersie – stare de imprastiere a unei substante in particule foarte
fine, intr-un mediu solid, lichid sau gazos.
Drisca – unealta manuala din lemn cu care se netezeste tencuiala sau
betonul.
Ecologie – stiinta care se ocupa cu studiul interactiunii dintre organisme
si mediul lor de viata.
Emulsie – amestec din doua lichide insolubile unul in celalalt.
Enzima – compus organic prezent in celulele vii, care dirijeaza prin
actiuni catalitice procesele de sinteza si degradare a substraturilor organice, cu producere si inmagazinare de energie in
organism.
Esenta – denumirea generica data diferitelor specii de arbori forestieri.
Excesiv(a)
– care intrece orice masura. Exagerat.
Exhaustor – ventilator utilizat pentru evacuarea fortata a aerului viciat,
a suspensiilor de particule solide dintr-un spatiu locuit sau dintr-un spatiu de cultura.
Fanta – deschidere stramta, crapatura care permite comunicarea unui spatiu
inchis cu exteriorul.
Fauna – totalitatea speciilor de animale dintr-o anumita regiune,
dintr-o epoca geologica.
Filtru – dispozitiv, aparat sau instalatie pentru separarea particulelor
solide aflate in suspensie dintr-un fluid ( lichid sau gazos).
Flora – totalitatea plantelor dintr-o anumita regiune a globului, dintr-un
anumit mediu sau dintr-o anumita perioada geologica.
Fluorescenta – emisie de lumina de catre unele substante ( ex. Sulfura
de zinc ) datorita iluminarii lor sau iradierii cu radiatii ultraviolete ori cu raze X.
Formalina (formol) – solutie apoasa de aldehida formica, utilizata ca
dezinfectat.
Freatic(a) – apa subterana aflata pe primul strat impermeabil aproape de
suprafata pamantului si care alimenteaza frecvent izvoarele.
Fungicid – substanta care distruge ciupercile daunatoare plantelor, inclusiv
ciuperci de cultura.
Glucide – grupa de substante organice naturale, sintetizate de plante
in procesul de fotosinteza, constituente fundamentale ale materiei vii.
Hifa – filament compus din celule, septate sau neseptate, cu crestere
apicala (terminala) care formeaza miceliul unei ciuperci.
Humus – component principal al materiei organice din sol, rezultat al
activitatii microorganismelor din sol. Determina fertilitatea unui sol.
Impanzire – reprezinta acel stadiu de dezvoltare a ciupercilor de cultura
in care miceliul, crescand, cuprinde intreg substratul nutritiv si are aspectul unei panze de paianjen, de culoare alba-argintie.
Incubare
(incubatie) – substratul de la insamantarea miceliului in substratul nutritiv, pana la aparitia primilor butoni
fructiferi.
Infectie – patrunderea si dezvoltarea unui agent patogen (bacterie, ciuperca
inferioara, virus etc.) in cultura ciupercilor ( substrat, miceliu sau carpofor).
Inoculare – transferul culturii pure de miceliu pe suport granulat de
crestere, in conditii sterile de laborator.
Jilav – despre starea de umiditate a solului,
a substratului de nutritie, a compustului etc. Un asemenea material se considera jilav atunci cand, fiind strans in mana,
aceasta ramane umeda dar fara ca lichidul sa se scurga printre degete.
Leventica – (Lavandula vera) – specie de planta perena, in forma
de tufa, folosita in industria farmaceutica pentru extragerea uleiului volatil.
Malt – produsul obtinut prin germinarea artificiala, in instalatii adecvate,
a unor cereala ( mai ales orzoaica) uscate si macinate, folosite la fabricarea berii si spirtului.
Metabolism – ansamblu de procese complexe de sinteza si degradare, cu
inmagazinare si eliberare de energie, pe care la sufera substantele dintr-un organism viu.
Miceliu – ansamblu de filamente subtiri, ramificate (hife) de culoare
alba, care alcatuiesc aparatul vegetativ al majoritatii ciupercilor.
Microciupercarie – ciupercarie
de dimensiuni reduse (pana la 100 mp).
Microclimat – conditii de aer, temperatura si umuditate ce se creaza
in mod artificial in spatiile de cultura (sere, solarii, ciupercarii etc.).
Pasteurizare – procedeu termic care consta in incalzirea la 75-80 ^C
si racirea brusca, a unor produse alimentare sau a unor materiale care se folosesc ca substrat de cultura in ciupercarii.
Patogen(a)
– care se refera la boala, care cauzeaza boli. Germen patogen- microorganism care produce infectie la om, animale sau
plante.
Pesticide – nume generic dat substantelor chimice care combat daunatorii
si bolile culturilor agricile.
Pileus - denumirea stiintifica a palariei ciupercilor superioare.
Postament micelian – partea bazla, intarita a piciorului ciupercilor
superioare, aflata in substratul de nutritie, constand dintr-o aglomerare de hife.
Scvama - (scuama) – rest
de val de pe palarie sau de pe piciorul ciupercilor superioare.
Simbioza – (scuama) – rest de val de pe palarie sau de pe piciorul
ciupercilor superioare.
Simbioza – asocierea a doua vietuitoare din specii diferite, care isi
duc viata impreuna, la satisfacerea nevoilor de hrana cooperand ambele organisme (ex. lichenii, simbioza dintre o alga si
o ciuperca).
Solutie – amestec omogen format din doua sau mai multe substante, dintre
care una este, de obicei, lichida.
Sterilizare – actiune de distrugere a microbilor prin metode fizice (
caldura, raze ultraviolete) sau chimice (dezinfectanti).
Stipes – denumirea stiintifica a piciorului ciupercii.
Suspensie – sistem dispers solid – lichid, asemanator dispersiei
coloidale, putin stabila, substanta dispersata depunandu-se relativ repede.
Soc termic – procedeu tehnologic in procesul de cultura a ciupercilor
Pleurotus ostreatus, care consta in scaderea brusca a temperaturii cu 4-10 C fata de cea initiala.
Tal – corp vegetativ lipsit de vase conducatoare, monocelular ( la bacterii
si unele alge) sau pluricelular la ciuperci si alge sau diferentiat in organe, care pot fi comparate cu cele al plantelor
superioare.
Tubulatura – ansamblu de tevi, montat intr-un sistem tehnic pentru indeplinirea
unei anumite functiuni ( ex. schimbul de aer dintr-un spatiu de cultura).
Tuf – ( sin. Tuf vulcanic) – roca vulcanogena – sedimentara,
formata prin acumularea si cosolidarea unor produse de eruptie vulcanica ( cenusa, nisip).
Turba – roca sedimentara formata in mlastini neaerisite, constituita
din resturi de plante partial necarbonizate.
Uree – compus organic cristalin, incolor,
solubil in apa . Este principal produs de degradare finala a proteinelor din organism. Se ubtine si pe cale sintetica. Se
foloseste ca ingrasamant agricol si la formarea compostului pentru ciuperci.
Velum – cuticula fina, pe partea inferioara a ciupercilor, care acopera
lamelele.
Viciat – (despre aer) – aer in care proportia gazelor care il compun
este diferita de cea normala (cu concentratie ridicata de bioxid de carbon sau alte gaze nocive).
Xilofag(a) – referitor la modul de hranire a unor insecte sau a unor
specii de ciuperci ( exemplu buretii), care consuma lemn.